lemondegala

din viața de dincolo de cuvinte și imagini

numai în ochii tăi se mai zbat întrebările

am învățat să te țin departe

să nu te ating

să nu te strig

aș vrea un an întreg ploios  în care

să ne asculte luna în fiecare noapte

cum ne citim în  stele minuni și dumnezei

istoriile toate să le sfârșim în palme pe liniile vieții și mai adânc apoi

știu

 pașii noștri umezi ridică curcubee ce nu se mai termină

acuma tu șoptește-mi alunecând pe buze

că nu se pierde timpul în ploaie sau în gând

e numai o idee din viața dinainte

e numai o frântură din tot ce nu mai simt

n-aș vrea să-mi fie frică iubitul meu de ceață

n-aș vrea să fug de tunet sau chiar și de lumină

mă plouă printre pietre, mă udă ea nebuna

furtună peste mine

sau vânt de miazăzi?

găsește-mă în apă

sunt singură

mi-e bine

și port deasupra gleznei mirosul de atunci

mai credem în iluzii din zilele trecute

în viața de aici au rămas în palmele mele

genele pupila și poate un singur drum

am învățat să te am aproape

sa-mi fie dor

și să te simt