lemondegala

bal la curtea lui verde împărat

în jur paşii rupeau perdele de catifea şi tangouri celebre

degete de cleştar întindeau geografii superlative şi schizofrenii literare

irişi de gelozii sfârtecau întrebările cu indiferenţă schematică

ce-ar fi să te desenez în albastru?

de la stânga la dreapta frica şi poftele se adulmecau una pe alta

revoltându-se contra costumelor şi tandreţei prelucrate

alături bufonul îşi mătura sentimentele

şi se încorona rege în palatul de  azbest

odaliscele nefertiti şi venus

îi desfaceau buclele şi se luptau pentru tichie

extaziându-se în faţa nebuniei lui

urcarea lui pe tron deschide porţi spre eden şi spre poveste

libertatea are gust interzis pe ringul de dans

senzualitatea îşi începe desenele din tălpi şi se opreşte în creier

lăsând urmele dansului adânc adormite în stern

dau de trei ori peste cap

viaţa verde

nu

nu mi-e frică

să mă îmbrac în catifea albastră

nu

să fiu eu însămi