rada şi pietrele
rada vorbeşte pietrelor
îmi creşteau aripi de copil
le plimbam pe străzi
cu gust de melancolie
cu miros de mister
drumul spre viitor / galben
primul meu răsărit de soare
era neted ca palmele
doar umbra unei femei îi păta pe alocuri strălucirea
la stânga
inocenţa zidurilor
îmi vorbea în şoapte
despre cât de albe sunt visele
la dreapta
umbrele se jucau
de-a v-aţi ascunselea cu realitatea
am învăţat să învârt
aripile
prin secunde
prin soare
până topeam căldura în cuvinte:
"visul este zborul spre libertate"
Retour aux articles de la catégorie poezie -
⨯
Inscrivez-vous au blog
Soyez prévenu par email des prochaines mises à jour
Rejoignez les 36 autres membres