lemondegala

ne lipim palmele

de sufletul îngheţat

la ce mai serveşte să le suflăm deasupra

vor fi la fel de compacte şi reci

ca lacrima aceea fisurată de ploaie

la geam îmi bat aripi de păsări

gânduri care îşi fac cuib

în faţa singurei ieşiri transparente

parisul se întinde pe jos opac

implorând şi zâmbind

gala tace

gala sparge sticla cu privirea

irişi se ascund în cioburi romboidale

unele după altele se înfig de-a lungul orizontului

gala şi-a părăsit sufletul şi pantofii scâlciaţi

toate călătoriile de altădată

de la carne la plsmă

spre ţara de gheaţă

degetele ştiu deja partitura pe de rost

încearcă să respiri

florile de gheaţă fac bine la plămâni