lemondegala

    nopţi albe cu gala

sufletele coboară în pijama pe stradă

strângând în mână amintirea ca pe o portocală

şi numără cu ochii spre cer:

„antantedizemanepedizemanecompaneantante!"

gala muşcă noaptea din lună

până îşi albeşte gingiile şi sângele

purtate prin nisipuri mişcătoare

îşi agaţă pielea peste aurora boreală

ca un steag de pace

se dezbracă de carne şi de oase în fugă

pluteşte printre stele şi meteoriţi

trage de nervi şi tendoane ca de elasticele din copilărie

şi sare şotronul peste găuri negre

un triplu salt în desenul căii lactee

cu toate valurile rupte de piatra încercării de zbor

o tzucahara cu întoarcere

printre ceasuri ce curg cu plasmă şi sentimente

se întinde ca o aripă de flamingo

să coloreze zidurile chinezeşti zidurile plângerii

se înfăşoară în ursa mare

mirosind a lup ce-şi adună iubirile în haită

bate monede cu steaua polară din inima lor

şi acoperă lumea cu dansuri şi hipnoze

ca o mantie regală în hermină de iarnă

se joacă gala...

învârte universul ca pe un yo-yo

din atriul drept în creierul sufletelor

visează gala...

visează şi strigă :

„gala a murit!! trăiască globul de sticlă al galei!"

sufletele se întorc

îmbrăcate în litere de foc şi basme

îşi culcă realitatea sub pernă

îşi sărută copiii şi le povestesc noaptea albă

în care s-au ascuns de pământ