lemondegala

oameni de zăpadă  salvaţi revelionul 

la sfârşit de an

în jur toţi ridică oameni de zăpadă

cei de jos

îi pun o sticlă de şampanie pe post de nas

împărţind în stânga şi-n dreapta cu

bule de gânduri spuse la repezeală

spumă de sentimente vrăjită cu artificii

să strige la sfârşit:  „noi ne hrănim cu stele”

cei de sus

îi pun în braţe o femeie frumoasă

strângând de peste tot şi de niciunde

coapse rotunjite cu săruturi de bun venit

şi degete subţiri ornate cu dialoguri din separeuri

unii în stânga îi pun ochi de celuloză mâzgălită

adunând de la cer la pământ

toate literele despre dragoste

şi toate propoziţiile care încep conversaţia prolectura

alţii în dreapta îi pun tichie de mărgăritar

colecţionând din toate punctele cardinale

sărbători cu şi despre inutilităţi sentimentale

bijuterii de familii necunoscute cu gene de aur defectuase

omul nostru de zăpadă

are aripi cu care pleacă în anul viitor

aruncând laolaltă 365 de bucăţi de ceară şi rutină

închise în măştile nostre

cine are curaj să asculte prognoza meteo