lemondegala

café matrioshka

m-am trezit dimineaţă

purtam încă urmele cafelei de ieri pe buze

te-am întrebat despre ziua de ieri

îmi povesteşti

cum strânsesem între dinţi fără milă răsăritul

de la canin la măseaua de minte

sfârtecând cu nesaţ razele de pe trupul tău fierbinte

din călcâi spre jugulară

fără să las vreo umbră să-l şteargă din calendarul albastru

apoi am fugit în camera cu tapet şi pălării cu elefanţi

piticul locatar îşi aduce aminte

cum i-am înroşit obrajii somnoroşi

cu urme de lipstick din seara trecută

cum se zvonea că e dimineaţă la urechea lui

până cuvintele cu trup sângeriu i-au zgâriat timpanul

şi le-a alungat în oglindă

bucata de sticlă vorbeşte despre o umbră palidă

sub forma de "o" bine rotunjit si cărnos

care işi desena contururile feminine

cu pământ şi poftă de v-aţi ascunselea

suflând sentimente atât de calde încât au umplut-o de aburi

ceaţa mă trimite spre cana de cafea în care cad ameţită

zaţul uscat deschide destinul cu ochiul minţii

drumuri de zi drumuri de seară drumuri de noapte

umbre care plâng până la ultima muşcătură

femei cu gust de ambră cu ochii întorşi spre retină

unde imagini de înger rup aripi negre de tristeţe metaforică

în celule steam neclonate încă de indiferenţă

o statuie de cafeină se învârte în piruete

îmi zâmbeşte şi-mi strecoară în palme

o păpuşă cu miros de otravă

duc păpuşa la ureche să-i ascult plânsul

ea se zbate şi alunecă printre lacrimi

se loveşte cu zgomot de fundul cănii

se desface în două  coji de copac uscate

carnea  de lemn scoate la iveală altă păpuşă

cu acelaşi miros şi sânge fibros de scoarţă

cu glasul în descompunere dar cu lacrimi de drojdii

mi-e teamă să nu o sparg

o pun la păstrare printre gânduri ascunse şi dau să ies

un val de cafea fierbinte mă opreşte

un cutremur mă aduce laolaltă cu păpuşa împrăştiată

aroma îmi sufocă existenţă

pofta îmi soarbe trupul de poveste

doar buzele colorate cu zaţ şi mofturi de fetiţă rămân la suprafaţă

lipicioase s-au oprit pe versantul de nord al prăpatiei nesătule

înainte să fie înghiţite din nou de tăcerea cafeinomană