cântec de adormit iarna
se sparg iernile peste noi
năucitoare jucăușe și tandre
se adună iernile cu noi la un loc
nămeți pline de copilării
o tsukahara de fulgi și gheață
un triplusalt printre povești fantastice de seară
tumbe și ghidușii din inimi albe în nopți întunecate
e liniște în jur
de parcă s-ar fi adunat toți pruncii
în privirile noastre și ne-au îngânat
un bulgăre urcă la cer
pasul tău înghețat și brațele fierbinți
se-mprăștie în jur zăpada ca o șoaptă
un cântec pentru legănat noaptea
aș putea dormi în iarna asta
să mă joc cu tăcerea un infinit
ca și cum aș detona avalanșe mute
aș face avioane și bărcuțe de hârtie din sufletul meu
în care te ascund și hibernăm în așteptarea tuturor iernilor
frigul a plecat în siberii departe
ridic cazermate în jurul meu
troiene peste troiene
în care mă acopăr cu tine
e cald și bine
o puzderie de ceaiuri chinezești
trosnet de lemn umed și foc
căciuli pufoase gulere rusești
și o blană de ursă mare
în care ațipesc toate
cuvintele
jocurile
cântările
mâinile
pașii
ochii
arunca-ma în iarnă
visele mele miros dintotdeauna a zăpadă