lemondegala

lemondegala

cântec de adormit iarna

se sparg iernile peste noi

năucitoare jucăușe și tandre

se adună iernile cu noi la un loc

nămeți pline de copilării

o tsukahara de fulgi și gheață

un triplusalt printre povești fantastice de seară

tumbe și ghidușii din inimi albe în nopți întunecate

 

e liniște în jur

de parcă s-ar fi adunat toți pruncii

în privirile noastre și ne-au îngânat 

un bulgăre urcă la cer

pasul tău înghețat și brațele fierbinți

se-mprăștie în jur zăpada ca o șoaptă

un cântec pentru legănat  noaptea

 

aș putea dormi în iarna asta

să mă joc cu tăcerea un infinit

ca și cum aș detona avalanșe mute

aș face avioane și bărcuțe de hârtie din sufletul meu

în care  te ascund și hibernăm în așteptarea tuturor iernilor

 

frigul a plecat în siberii departe

ridic cazermate în jurul meu

troiene peste troiene

în care mă acopăr cu tine

 

e cald și bine

o puzderie de ceaiuri chinezești

trosnet de lemn umed și foc

căciuli pufoase gulere  rusești

și o blană de ursă mare

în care ațipesc toate

cuvintele

jocurile

cântările

mâinile

pașii

ochii

 

arunca-ma în iarnă

visele mele miros dintotdeauna a zăpadă


19/12/2012
1 Poster un commentaire