lemondegala

chado (calea ceaiului şi altădată noi …)

ne construim identităţi false

şi scopuri de neatins cu mijloace fixe

ne înşelăm propriile suflete

cu infidelităţi de cleştar handmade

cu care facem troc de la apus spre

ţara soarelui răsare

intuiţii în kimonouri prea strâmte

îşi poartă cu graţie alfabetul necunoscutului

ne înrolăm voluntari de la stânga la dreapta

mătăsuri rupte din cuvinte fluturi

în care mâini prea lungi se pierd pe sine

picioare se împidică adesea în uitări

încercând să înveţe semnele îngerilor

o aripă zgârie tălpile umede

până la sânge cu miros de ghimbir

o şoaptă peste care am călcat cu spaimă

trosneşte ascuţit în cana plină de noi în miniatură

conturaţi în aburi verzi

să nu mişti

să nu respiri

să nu stârneşti sunetele

uită tot ce ştiai până acum despre tot ce nu vrei să fi ştiut

gustăm pe rând din pofta şi din liniştea celuilalt

apoi ne spălăm gândurile şi visele în ape limpezi

le învăţăm să cadă să se ridice să moară

până îşi simt pe buze chipurile şi numele

din altă ceremonie

lipsită de arhitectură