lemondegala

joaca de luni dimine

mi se întâmplă uneori să deschid pleoapele

ca nişte ferestre învechite din camera de noapte

şi să-mi satisfac toate poftele într-o clipire

ştii n-am văzut soarele de mult...

azi dimineaţă o minge de foc mi se lipise de geam

iar degetele de sisif se tot străduiau s-o arunce pe cer

balamalele storurilor scârţâiau la orice atingere

îmi era frică să nu te trezesc

nu vroiam să mă vezi

purtând soarele în braţe

şi arzându-mi inima

nu eram trendy deloc

mâini aproape scrum

şuviţe de păr dezordonate

haine topite se scurgeau din priviri în emoţii

o şoaptă ca o zdreanţă îmi acoperea buzele

pielea părea trecută printr-o noapte de dragoste cu fakiri şi piromani

doar tălpile rămase intacte se certau între ele unde să meargă

înspre tine

înspre  vis

liniştea somnului tău bătea ora exactă  / încă cinci minute de tăcere

în jur totul părea un teren minat

nu puteam să alerg printre ziduri

nu ştiam să mă învârt de trei ori pe călcâi

un dans cu mancini / elefanţi / şi eliberarea de infern

în piept o gaură neagră

cât prăpastia de vest de la mont saint michel

în care te cuibăreşti de cum se face dimineaţă