lemondegala

marţi trei ceasuri rele

douăşcinci noiembrie două mii opt marţi ora cinci am

am alunecat pe gresia

prea neagră să fie asfalt / prea albă să fie plexiglas

m-am trezit cu o vânătaie  demnă de

prima pagină din make up magazine

şi cu mâinile pline de ceasuri

I

şapte  patruşapte

accident pe şoseaua periferică

un scooter şi-a prins oglinda retrovizoare

de retina mea

degeaba mă străduiesc  să te privesc în ochi

văd umbrele zilei de ieri

o fantomă care dansează step cu lords of the dance

în cearceafuri albe

II

nouă douăştrei

salpetriere secţia oftalmologie sala de operaţii

trei interni doi rezidenţi şi un doctor

se chinuie să opereze o dezlipire de retină

un malpraxis mă lasă cu bucata de privit amintirile

înfiptă în ochiul drept

flash-uri postraumatice în alb negru

îmi alunecă printre degete ca o furtună de cuvinte

III

treişpe şi opt minute

a privite entertainment între mine şi „a fost o dată"

se sfârşeşte cu o soluţie fără drept de veto

voi citi viitorul în braille

douăşcinci noiembrie două mii opt marţi

ora trei fix pm

mă ridic de pe gresie şi-mi caut ochelarii de soare