lemondegala

147 face un tur de observaţie al cartierului

al nopţii

la o adică face ce vrea el

nu mai contează

că ieri era adăpost pentru revolte sau lecturi

că astăzi mi-a zburat sufletul cinci paşi mai încolo

mâine oricum voi uita de el

cum a uitat 147 de alte

lucruri la fel de trecătoare şi mobile

prima dată când am condus maşina

orbecăind pe străzile parisului

nici talpa nici palma nu le ştia

o  îngheţată  s-a topit înainte să se lupte cu valurile

din cerul gurii unei pofticioase

o veneţie nu mă lăsa să privesc şi să nasc

147 păşeşte de-a lungul pieţei san marco

unde se desenau genunchi înfioraţi de ploaie

vântul de la saint michel mă arunca în goana paşilor

în gura unor poteci înguste

mediterana  zicea blând 147

cu valuri  care de care mai greu de mestecat 

cu tălpile cu pupilele

apoi se ridica pe metereze cu praf de puşcă

147 râdea probabil 

de câte ori ţi-am spus te iubesc

şi tot 147 privea peste umăr

.... cauta  zâmbete în loc de roţi

numerele şi viaţa sunt un mijloc de transport în comun

147 spunea că nu există

nici perpetuum mobile cu aripi

nici 147 de trepte în babel

există o teamă în mine

că tot ce se mişcă

se uită de 147 de ori

iar 147 se uită la mine

încă o plimbare prin vis?