lemondegala

sindromul  hindenburg

pana acum ai fost un tsunami

un spasm care imi strabatea cortexul iregulat

semne  de intrabare si babilonii de sentimente

intre cord si coapse  sute de mii de metri cubi de serotonina

acum…stiu cum sa-mi iau avant

din balans de cuvinte in balans de simtiri

intensitatea  fericiriii se masoara in hidrogen

mai stai…

vei  auzi implozia zepelinului

rezonand cu  tremurul coloanei mele frante intre alcovuri

jumatate ochii  tai verzi  respirand  pasiune

jumatate adevarul  din ventriculul meu stang

spune-mi ca sunt a ta

ploapele mele, buzele, coapsele si falangele

stiu ca e asa

numai aripile isi onduleaza  incapatanarea

pana la capatul clipei si-napoi

iesirea din tacere e egala cu nemurirea

o bucata de pulpa si una de san iti adulmeca pofta de iubire

aliniata perfect in roza vanturilor

am invatat  sa zbor la mii de metri altitudine

tragand dupa mine un stol de cumulo-nimbus

si sa te iubesc….

ma mai intrebi cat de mult….?

cat un LZ 129