lemondegala

şapte secrete ale focului

despre cele şapte nisipuri

i-am spus să nu vorbească

nici cu vântul nici cu marea

noaptea când se ascunde

soarele din deşert

gala tace în lună

ea

putea să pună stavilă

ochilor

mâinilor

tălpilor

dar nu ştia să nu vorbească

dimineţa la cafeaua fierbinte

ţigănci cu fuste roşi

o provocau să scuipe cuvintele

despre furtună şi nisip

iar ea arunca în mine

cuvinte aurii

îi curgeau în neştire

vorbe despre noi

din tălpile cu lacrimi

şi din neuronii badijonaţi

pseudocomunicări îi încolăceau limba cu miere

ştii cum e să simţi

lava vulcanilor nisipoşi de şapte ori pe zi?

întâi o scânteie aprinde gândul

mirosurile se înflăcărează cu iluzii

şi mistuie corpul seară de seară

ea nu ştia să existe în tăcere

trăgea nisipurile silabă cu silabă

şi transforma totul în foc

astă seară am lăsat-o să danseze cu tine

cuprinsă de ultimele şapte cuvinte

aşa...