lemondegala

pasărea tango

coregrafia  sentimentelor zvâcneşte sacadat

ambianţă de cabaceo şi mirada...

îţi acopăr cristalinul cu aripi

ascultă pasărea cum creşte

se întinde peste primăveri înghesuite în vagoane de tren

răsuceşte pană cu pană în cuvinte caniculare

flutură de uimire ca o ploaie de septembrie sub mesele tăcerii  

ridică un colţ flauşat să acopere pielea înfiorată

cu vârful drept apasă chipul sfios în pahare de manzanita

apoi îşi ia avânt legată la ochi

pofte necunoscute ne absorb gesturile în contratimp

patimi năvalnice călătoresc prin noi

lăsând urme de azbest în biografie

suspiciuni nomade şi rebele

frământă neuronii într-un tempo lasciv

înverşunări şi gelozii fluctuează:

pauze dramatice în căutarea de sine

impulsuri sincope spre carpe diem

un

zbor precis şi voluptuos ca un pantof  de tango...