lemondegala

radiografie la feminin

în noaptea de catifea neagră

doar urmele perfuziiilor mai gem a prezenţă

cineva şterge rând pe rând circumvoluţiuni

dezbrăcate de mofturi

ascunse de dioptrii imprevizibile

din retina dreptă o femeie priveşte un plămân alb

şi trage cu dinţii riduri şi cearcăne spre un aparat de fotografiat color

vizitatorii aruncă o privire cât un semn de întrebare

cu încetinitorul îşi scapă gândurile cu zgomot pe pardoseală

se împiedică neputincioase de tăcere

vin pleacă lasă urmele paşilor din oraş

pete de oameni pe albul imaculat

viaţa în benzi desenate merge mai departe

o mamă urlă mut iubirea de dimineaţă şi durerea de înserare

până când sunetul se confundă din ce în ce mai mult

cu glasul unei maşinării de monitorizat viaţa

într-o miercuri dimineaţa

o sută două bătăi de palme pe minut

oxigen până la saturaţie

douăzeci şi cinci de respiraţii sacadate

deşi tensiunea devine constantă

uşile se deschid

un copil ţine de mână o bătrână amnezică

cu inima cât un cub de gheaţă

ochi decupaţi dintr-o poza cu prima tinereţe

în mână degetele îi numără anii

bucăţi albe deşirate din creierul mic în suflet de mamă

în dimineaţa de nins

două umbre fug de zăpadă

lăsând în urma lor tălpi albe încrustate în asfalt

oare noaptea ce vine va avea culoare?