lemondegala

vitraliu

          uneori mi se face frică

     în jurul meu cioburile se împing unele pe altele

de la stânga la dreapta

    ridică tot mai multe ziduri

        colţuroase murdare acustice

               fantomele acelea de la geamuri

când aveam şase  ani

       dacă le apropiu de pupilă

     pot să-mi citesc gândurile

de la dreapta la stânga

     dacă îmi ating urechea

         pot să ascult

cinci minute de Katchaturian  la lumina lunii

       numai gustul de mercur expirat

             nu le poate schimba starea de agregare

cioburile sunt tot cioburi

         de la diamant la sticla

            urlă ca singurătatea în anticamera fericirii

               despre cum se scurg

cuvintele paravan  în orice direcţie

ploaia de ieri peste trupul de piatră

                                        alteori mi-e bine

                 când cioburile ştiu să stea drepţi

                                                    un puzzle vorbeşte despre mine