lemondegala

hiragana şi fluturi

un cuvânt

mi se zbate între cord şi pupilă

ca o aripă frântă de imago în devenire

se ascunde în suflet cu toate săruturile

de ikebană

modelată în amintire

am uitat desigur

să ne lepădăm de timp şi mătase

să ne reglăm busola după « necuvinte »

numai ţigara aprinde luna

seară de seară când vrem să ne privim

şi să nu spunem nimic

lacrimile se dezbracă de apă

şi râd

buzele trag de secunde

ca de un resort de chitină

contorsionează paşi şi plecări

alungesc îmbrăţisările într-un vals

desprins din zbor

levitează

haikurile noastre şi se iubesc

deasupra acoperişurilor din piele de om

cu aripi de fluturi

fără să le pese de monologul zilei de azi