lemondegala

umbre   își cântă stinghere arome

ne mângâie adesea  priviri nu cuvinte

mă copleșește tandru un dor posesiv

inimi se nasc inimi mai mor

și sunt și inimi care se zbat între noi

nu mă-ntreba pe mine de dor sau nedor

privește cum zboară nebună lumina

cad pene de noapte și pene de zi

și păsări de toamnă  fac salturi mortale

și eu nu mai sunt și eu nu mai plâng

am liste cu vise utopice goale

am vise cu liste de fum  în pământ

din tacere se iese pe ușa din spate

în iubire se intră cu  trupul  pe dos

în suflet aleargă încet scurt metraje

tăceri interzise în timp relativ

ne  plouă din cântec

ne plouă din palme

noaptea ne strigă pe rând incisiv

inima mea să știi e-o cascadă

dimineața e-un timp de a fi/ a nu fi

înainte să cânți  ascultă, citește,

dar fugi

căci vine nebună flamândă  iubirea

aleargă și cade profund peste noi