lemondegala

tsunami

mâinile tale aleargã nebuneºte

galopul din þara de gheaþã verde

le-a sãlbãticit mângâierea

un deget îmi atinge iriºii hipnotizaþi

un altul se opreºte pe buze cu aromã de mosc

restul se ascund sub piele ºi o-nfioarã a furtunã

cuvântul despre mângâiere nu s-a inventat încã

tandru e doar o stea ascunsã în pãduri

îþi iau mâinile cu mine ºi le port pe strãzi

de la sacre coeur la nor

mâine va ploua cu atingeri incandescente

îmi voi culege dreptul la apã

de pe strãzile parisului

îl voi punã brãþarã la glezna dreaptã

apoi voi dansa fãrã oprire

sã rãsune la butte montmartre

de vuietul tsunami-ului

 din cord