lemondegala

poezia

are aripi de înger

ziua îmi vorbeşte despre 1001 de trupuri

care se caută deasupra greenwichului

noaptea îmi strânge în palme

tot trupul de fecioară

făcându-l una cu oceanul

am să calc valurile în picioare de linx

şi am să strâng verile indiene dintre  falangele umede

îmi trec prin vene visurile sheherezadei

sunt una dintre mângâierile tale calde de la capătul nopţii

pe la vârfurile ei

îmi văd creionate dorurile şi poftele

un pisc abrupt îl numesc miezul tău

am învăţat cândva să escaladez

altădată să înot

nu ştiu să zbor

dar muşc nesăţioasă din munţi

şi plâng şi gem a fericire

drumul de la ocean la orgasm

e pavat cu pioleţi

poezia e un alpinist cu diplomă de profesionist

astăzi îmi iau harnaşamentul de pe buze în spate

şi pornesc spre tine.