lemondegala

călătoria pantofului roşu în ţara soarelui răsare

la mine în suflet sunt un oaspete frecvent.un veteran hoţ al casei.

seară de seară mai fur câte un diamant şi-l lustruiesc pe alocuri.

ieri... pitisem ştrengăreşte pantoful roşu din piele de lup cu care cutreierasem lumea ta .

era cam decolorat... purpura de damasc scăpăra spre un brun una cu pământul.

„o pată de sânge prelinsă pe cord îl va înviora" mi-am zis.

şi ţuşti în sân înainte să mă vadă stăpâna.

îmi alint pantoful, îi surâd, îl mângâi...

era scâlciat pe margini. zâmbesc... „câte seri am dansat zorba cu el

dragostea de catralioane şi tabloul albastru"

o zgârietură pe vârf, mai ştii când am fugit pe faleză de frica coşmarului colorat cu adrenalină, m-am împiedecat de umărul tău şi glasul tău a fugit cu mine?

avea şi tocul uzat de cât am fugit după nadir şi nu am mai prins răsăritul de mare.

era rece şi alunecos ca un şarpe ispititor.rup o bucată de inimă din seashoturile păstrate cu sfinţenie melancolică şi-l ascund în ea, îi cânt : „the only one who can ever reach me...the only boy who can ever teach me" remember janis? dansează...  timid în palmele mele. îmi aminteşte de mine strânsă toată ghem în dimineaţa braţelor tale.încă mai am pe buze gustul de tabac şi minune de când m-ai aruncat în inima soarelui.

îl netezesc de praf şi pulbere din prezent şi suflu peste pielea ridată nisip magic :

"pe unde a atins nisipul picioarele lui pe acolo să-ţi porţi pingelele !"

îşi întoarce talpa rosă până la carne în care se încrustase biletul tău de plecare: „nu te-am mai trezit dormeai ca un îngeraş! te iubesc m (adică puiul tău) vin la..." restul era spălat cu ploaie de noiembrie.

strâng hârtia  între pleoape, soarele meu negru şi marea aurie le înghesui în pantof apoi îl ascund din nou în piept.

pantoful se zbate, are poveşti de spus, are dor de ducă şi miros de piele neatinsă...

cu o ultimă sforţare îşi scoate capul din celulă ajunge  lângă bosforul tău. îl miroase tandru apoi fuge în urechea dreaptă.

"ce culoare ai vrea să fii?" mă întreabă.

ştim amândoi cât de verde sunt vara, dar pantoful întreabă în neştire.

îl trimit înapoi în lumea ta să caute răspunsuri...