joaca de-a uraganele
apasă-l pe buze….
tremură….
simţi?
se zbate , zburdă, se înfioară, se învârte, zburătăceşte şi strigă
se răzvrăteşte, îngenunchează, se aruncă în prăpăstii şi sare peste valuri
prinde luna de-un picior şi aleargă de la deşert la gheţari
un resort, o săgeată gata să plece de nebună în lumea largă
un uragan
ştiu să mă joc, ştiu să fiu singură
să fac echilibristică pe linia sufletului meu
să mă dau de-a dura printre cuvinte şi atingeri
să fac giumbuşlucuri cu crâmpeie de cortex
să învârt pe călcâie toată inima mea de gală
dar nu ştiu
să mestec uraganul cu porţia
să-l gust în rate de una singură între ora de tăcere şi cea de pasiune
pot să ma pierd
să mă scurg ca o pumn de nisip
ca o respiraţie de briză matinală
să mă adun în cuburi de gheaţă
pot de toate
numai să-mi port uraganul de una singură între bosforuri nu pot
Inscrivez-vous au blog
Soyez prévenu par email des prochaines mises à jour
Rejoignez les 26 autres membres