lemondegala

la vânat de îngeri

la început sărutul era doar un cuvânt

topit din stampe şi culoare

spirală după spirală răsucite una într-alta

o funie de fulger

din care se iscase un axis mundi

dimineaţa îngerii

făceau bungee jumping cu ea

vrăjiţi şi posedaţi

de căderea liberă

îngerul de iulie

şi-a agăţat o aripă pe la jumătatea drumului

din umărul lui curgea

lapte

peste fecioara de azbest

se prelingea încet fierbinte

strop cu strop îi  pătrundea trupul

până când piatra se îmbrăca în carne

şi începea să tremure sub daltă.

ceilalţi îngeri îi intraseră în vene

nişte corzi care îi strângeau pulsul în braţe

în jur se împrăştiaseră pene

paşii tăi le călcau

de parcă ar fi umblat pe ape

în trup de lemn

nu

îngerii nu mai vroiau să plece

stăpâneau trupul fecioarei de lapte şi stâncă

îşi făceau de cap în arterele ei

ţi-ai pregătit privirile

o puşcă de vânat îngeri

booommmm

apăsarea pe trăgaci sau tunetul ?

ploaia spăla nisipul

minerale, lapte, pene

toate se pierdeau printre ape

furtuna reteza frânghiile de adrenalină

hrsssst

îngerii fugiseră înapoi în cer

pe faleză

fecioara alungită pe partea stângă

asculta glasul aripii albe pline de sânge:

„statuile n-au inimi

au sânge de înger care alergă nebuneşte

de la tălpi în creştet

după sărutul din ţara soarelui răsare „.