artefact ziduri
artefact arhitectural în suflete uitate
hălăduiesc printre artificii
de parcă aş fi un cântec al lui joan baez
îmi iau rămas bun de la arhitecturi în lemn
îmi storc sufletele de partea lor domestică
ştiu că amintirile nu vor seca
scârţâie inima demarată în trombă
turată la maxim pe autostrăzile pariurilor
şi scoate fum cu adrenalină macerată în singurătate
zidurile în care ne-am ascuns
pofta de mâncare setea de viaţă şi urechea lirică
se dau la o parte cu tăceri glisante
o ultimă picătură de curacao
din care stoarcem metilenul pentru dezinfectat fidelităţi
peste pietre de redactare căptuşite cu nopţi şi cuvinte
ne privim nerostirile într-un raliu al fricii de identitate
coapse braziliene versus corduri îndepărtate
dragostea se revarsă în sens unic
din desuuri violete în paharul translucid
inima îşi zbate aripile de fereastră
până la zidurile scrijelite cu sânge maur
de mâini subţiate artificial
pline de o tristeţe sigură pe sine
mă dezbrac de ziduri
doar degetele înroşite
le ascund sub pernă
ia tot ce poţi din mine
înainte să mă hărţuiască noaptea
cu amprentele tale
Découvrez Joan Baez!
Commentaires