nu spun nimic
nu spun nimic // fac linişte
uneori
îţi las gândul să cotrobăie prin mine
ca-n lada cu obiecte vechi rămase de la bunica
mă alint când adormi împachetat
în ia cu broderie neagră de catifea
nu spun nimic
fac linişte să nu te lovească bătaia inimii
te acopăr cu şalul alb croşetat de ea
îl miroşi cu nesaţ
ca-n prima zi când l-am ascuns sub pernă
nu spun nimic
fac linişte să nu te sperie respiraţia sacadată
îţi fur din palme pieptenul gri de os
devenise idol în ziua când l-am pus în păr
şi nu spun nimic
fac linişte să nu te zgârie firele albe
apoi îţi dezlipesc de pe buze
fotografii în alb negru din anii treizeci
în care bunica era fată cu cozi negre şi groase
şi nu spun nimic
fac linişte să nu te trezească îmbrăţişarea prea strânsă
linişte cu linişte
te prelingi în icoana pe sticlă
să nu spui nimic
se roagă bunica
Découvrez Vasco Rossi!
Commentaires