nopţi albe
nopţi albe cu gala
strângând în mână amintirea ca pe o portocală
şi numără cu ochii spre cer:
„antantedizemanepedizemanecompaneantante!"
gala muşcă noaptea din lună
până îşi albeşte gingiile şi sângele
purtate prin nisipuri mişcătoare
îşi agaţă pielea peste aurora boreală
ca un steag de pace
se dezbracă de carne şi de oase în fugă
pluteşte printre stele şi meteoriţi
trage de nervi şi tendoane ca de elasticele din copilărie
şi sare şotronul peste găuri negre
un triplu salt în desenul căii lactee
cu toate valurile rupte de piatra încercării de zbor
o tzucahara cu întoarcere
printre ceasuri ce curg cu plasmă şi sentimente
se întinde ca o aripă de flamingo
să coloreze zidurile chinezeşti zidurile plângerii
se înfăşoară în ursa mare
mirosind a lup ce-şi adună iubirile în haită
bate monede cu steaua polară din inima lor
şi acoperă lumea cu dansuri şi hipnoze
ca o mantie regală în hermină de iarnă
se joacă gala...
învârte universul ca pe un yo-yo
din atriul drept în creierul sufletelor
visează gala...
visează şi strigă :
„gala a murit!! trăiască globul de sticlă al galei!"
sufletele se întorc
îmbrăcate în litere de foc şi basme
îşi culcă realitatea sub pernă
îşi sărută copiii şi le povestesc noaptea albă
în care s-au ascuns de pământ
Découvrez Leonard Cohen!
Commentaires